50 incepe cu o scatoalca peste fata celei (rareori celui) care deschide volumul I. De la primul cuvant, frustrata, cititoarea stie ce fel de personaj i-a picat pe cap si si-ar face un mare bine daca s-ar multumi doar cu experienta intalnirii cu aceasta auto-caracterizare, care spune tot ceea ce trebuie stiut despre aceasta carte. Restul de peste 1500 de pagini nu sunt altceva decat o extensie a acestui prim cuvant.
Ceea ce te face sa te chircesti de exasperare, pagina dupa pagina, este faptul ca scriitoarea dovedeste o atroce lipsa de intelegere a feminitatii si incearca sa faca un exemplu al femeii in cautarea fericirii dintr-un personaj atat de neinteresant si de confuz. Exact ca in populara expresie 'sa faci din polistiren bici'.
Anastasia, nume secerat simplu Ana, este tavalita printr-o serie de intamplari precum un nachos dat prin salsa si luat apoi la suturi pe maidan. Pe scurt ea este o studenta chinuita de propriile frustrari, care pica in mainile unui nene de o aroganta si de un egocentrism imposibil de masurat prin mijloacele detinute de tehnologia noastra. Acesta o supune unei game largi de perversiuni sexuale (2 fiind o gama larga) ce se vor a fi dorinte neimplinite ale cititoarelor.
Dar sa nu ne credeti pe cuvant. Va vom da cateva citate din Ana - si deja avem o mare obiectie asupra paragrafului care urmeaza. Mentionam in mod explicit ca noi suntem tocilari (altfel nu ajungeam sa facem critica de carte, nu?) iar in aceasta calitate a noastra vom face o destainuire cutremuratoare si complet neasteptata, si anume ca tocilarii nu se gandesc la ei insisi ca la niste tocilari (!). De fapt se intampla atat de rar, incat persoana intai singular a verbului 'a toci' ar putea fi abolita fara sa-i simta vreodata cineva lipsa.
Am de tocit pentru examenele finale şi un eseu de terminat... Încep să-mi doresc să fi împrumutat unul dintre sacourile de ocazie ale lui Kate decât să fi îmbrăcat jacheta mea bleumarin. Am făcut un efort şi mi-am pus unica mea fustă, cizmele înalte până la genunchi şi un pulover albastru. Pentru mine, asta înseamnă ţinută elegantă. Împing uşa şi intru cu stângăcie, împiedicându-mă de propriile picioare şi căzând cu capul înainte în birou. Rahat — eu şi cele două picioare stângi ale mele! Iată-mă în patru labe în pragul uşii de la biroul domnului Grey.[...] Dacă omul ăsta are peste treizeci de ani, atunci eu sunt unchiul maimuţei.
De fapt si noi suspectam acelasi lucru, din restul cartii reiese destul de clar ca Ana chiar este unchiul maimutei. Asta poate nu e chiar surprinzator din moment ce ii pare rau ca n-a luat unul dintre sacourile alea cu paiete ale lui Kate. De altfel se spune ca personajele unei carti sunt proiectia autorului. Sa v-o prezentam pe doamna cu nume predominant masculine si barbie hotarata Erika Leonard James, in coltul din stanga sus. Uitati-va cu atentie. Pare destul de stata in casa, s-ar zice. Dar sa vedem ce mai spune Ana.
— Sunt încântătoare. Ordinarul ridicat la rang de extraordinar, murmur.
— Sunt întru totul de acord, domnişoară Steele, răspunde cu o voce catifelată şi, dintr-un motiv inexplicabil, simt că roşesc.
Da, ai citit bine. Totusi ne pare rau sa te dezamagim, Ana nu vorbea despre ea. E adevarat ca ar fi putut, fara sa ridice mari obiectii din partea nimanui. De fapt din carte nu se intelege foarte clar ca Dl. Grey nu i-a raspuns facand tocmai aceasta presupunere. Iar Ana va mai rosi de 863 de ori pana la sfarsitul cartii, transformandu-se gradual intr-un ou de pasti. De un singur lucru Ana reuseste sa se fereasca cu sfintenie pana la final. Nu vorbeste. Ana fie murmura, fie balbaie, fie scoate felurite interjectii, iar cateodata se multumeste sa se impiedice in loc de replica. Mai ca nu face balonase de saliva ca aia mici.
Aceeasi culoare a parului, acelasi discurs, indemanarea pe scari, referinta cu unchiul maimutei... hmm....
In genere, o femeie cat de cat matura (si poate nu foarte batuta in cap) nu isi doreste sa incheie un contract care sa o faca membra unei camere de joaca proprietate a barbatului fatal. In ziua de astazi n-ar trebui sa fie mai degraba invers? In camera de joaca, Ana si cu Christian se joaca intr-un mod destul de traditional de-a mama si de-a tata. Ceea ce n-ar fi chiar rau, daca scena n-ar fi de fiecare data aceeasi, dar copiata cateva pagini mai incolo (parca am mai spus ca scenele fierbinti sunt destul de provinciale, nu?).
Daca ati avut rabdare sa cititi pana aici inseamna ca deja ati intuit finalul mirobolant, Ana si dl. 50 isi gasesc fericirea impreuna in pofida umilintelor la care ea e supusa. Prin fericire intelegem fie scenele care se vor a fi de sex violent si care seamana mai degraba cu actiunea de taiere a cepei marunt-marunt pe tocator sau palma ocazionala ca la Vaslui, "las' ca stie ea de ce!".
Prostia nu doar ca e inspaimantata de liniste, dar mai si tipa ca din gura de sarpe. In cazul nostru tipatul e pe trei volume si sase octave si e atat de puternic incat, deseori, lumea cade in plasa urletului isteric de sirena. In loc sa ceara sa fie legate de catarg precum Ulise, cititoarele se lasa ademenite de rafturile care inca suporta sa cazeze asemenea volume. Sfatuim ca de acum incolo potentialele cumparatoare sa aiba doua dopuri de pluta pentru a si le baga in urechi cand vor simti atractia acestor carti.
Utilitate practica: proiectile, in numar de trei cu un gramaj considerabil, care cuplat cu o viteza corespunzatoare poate cauza daune considerabile la nivel facial, dar si ornamental (experimentele au dovedit ca loviturile pot lasa ochi umflati si contuzii la nivelul pometilor dupa dezlipirea volumului de pe fata persoanei incercate ca tinta; obiectele de portelan sau ceramica nu au nici o sansa la locul lor si intacte). In zona rurala, pe langa utilizarea ca proiectile in carciuma sau in bordeiul proprietate personala, volumele pot fi folosite ca frane pentru diferite vehicule, iar in cazuri de urgenta majora, ca nutret.
No comments:
Post a Comment