Alchimistul

Eu nu uit carti. Ma ajuta memoria, recunosc, dar rezultatul e ca stiu si dupa douazeci de ani despre ce-a fost vorba, macar in mare. Drept pentru care m-a surprins lapsusul care a ras in mod complet si  ostentativ pana si cea mai mica amintire a acestei carti din mintea mea. La a doua citire mi-am dat seama si de ce s-a intampat asa. Pentru ca nu prea e vorba despre nimic. O aparitie aclamata de toti amatorii de lecturi usurele si intens recomandata de toti cei care au luat plasa si vor sa nu fie singuri - pentru ca altfel prozelitismul nu se explica - acest autoproclamat bildungsroman promite povestea unui pastor care pleaca de acasa intr-o aventura catre marile piramide ca sa caute o comoara. Dar asta nu e tot. 

Acest Ghita plecat cu bilet redus obtinut prin agentia de turism Caravana se intalneste pe drum cu o uluitoare cantitate de clisee, referinte biblice, diverse alte referinte dubioase si neidentificabile si pretentii de profunzime. Ca sa le putem recunoaste usor si daca suntem mai lenti la minte, cuvintele care descriu aceste simboluri sunt scrise cu initiala majuscula si, fiind un procent reprezentativ din brosura, asigura un aspect general de carte care desi e tradusa in romana inca pare scrisa in germana. 

Alchimistul, Legenda Personala, Sufletul Lumii, Prezicatorii, Razboinicii Luminii, Englezul, Marea Opera, Limbajul Lumii, Pokemonii, Caravana, Legea, Alchimistul, Legenda Personala, Piatra Filozofala, Elixirul de Viata Lunga, Negustorul de Cristaluri si tot asa. Nu, pokemonii nu apar in carte, dar trebuie sa recunoastem ca sunt greu de distins intre celelalte, semn ca numai ei lipseau de acolo. Sa clarificam ce este Legenda Personala, motivul central al cartii si dupa toate aparentele si motivul central de scandal in majoritatea familiilor cu adolescenti.

Este ceea ce tu ai vrut dintotdeauna. Toti oamenii, la adolescenta, stiu care este Legenda lor Personala. In acest moment al vietii totul este limpede, totul este posibil si oamenii nu se tem sa viseze si sa doreasca tot ce le-ar placea sa faca in viata. Cu toate acestea, pe masura ce timpul trece, o forta misterioasa incearca, incet, incet, sa dovedeasca faptul ca Legenda Personala este imposibil de realizat.

Fiind in mare parte compusa din dorinta de a fi Batman. Normal, doar stim cu totii ca adolescentii sunt cei mai intelepti. Este foarte indicat sa plece de acasa cat inca mai stiu tot. Ca sa nu crezi ca suntem rai degeaba, cartea este un roman de aventuri care e fabula care e roman de aventuri - dar cu morala. Iar autorul se tot intoarce la concluzia cu pricina si joaca tontoroiul pe langa si pe deasupra ei ca sa nu cumva s-o ratam. Ce putem sumariza din aceasta extraordinar de profunda revelatie este urmatoarea serie de platitudini:
- Viseaza. Si daca tot visezi, viseaza MARET.
- Fii consecvent si urmeaza-ti visul mai sus mentionat.
- E misto sa calatoresti si e bine sa nu fii xenofob cand intalnesti oameni din alte culturi, in special cand tu esti ala care s-a dus peste ei.
- Nu fii surprins daca o sa ai obstacole. Oricum le vei invinge.
- Ceea ce cautam cel mai adesea se afla chiar in fata noastra, dar cateodata trebuie sa ne indepartam sau sa plecam de acasa pentru a ne da seama ce comori avem pitite in fundul curtii, dupa toaleta si a doua pe stanga.

Ultima ma revolta in mod special, laolalta cu oamenii care trebuie sa plece undeva ca sa se regaseasca. 

 
Toate aceste probleme apartin in mod exagerat lumii intai - in contrast cu lumea a treia, sa zicem, unde oamenii nu prea au de ales jobul visurilor si nu au timp sa plece in cautarea fericirii pe banii parintilor. E greu sa crezi intr-adevar ca suntem destinati pentru un lucru sau altul cand trei sferturi din populatia lumii lucreaza ca vanzatori sau manipulanti in fabrici de electronice. Ce, aia s-au nascut ca sa vanda pantofi, asta e telul lor in viata? Ca si ultimul rand de picati la BAC care vor sa se angajeze pe o mie de euro si sa fie apreciati la locul de munca pentru minunile tehnice pe care le vor infaptui in rolul de secretare, tanarul din poveste nu-si pune problema daca abilitatile lui sunt intr-adevar demne de remarcat sau daca vor fi suficiente in majoritatea cazurilor. De fapt asa si pleaca de acasa, in cautarea unei comori pe care a visat-o el intr-o noapte, si care ar fi ingropata la baza uneia dintre piramidele de la Giza. Iar cand ajunge acolo pesemne ca Sufletul Lumii in cardasie cu Legenda Personala s-au hotarat sa glumeasca pe seama lui, prin urmare la umbra piramidelor el viseaza ca respectiva comoara este ingropata in propria curte. Si da-i Ghita si du-te inapoi acasa!

Ca sa intelegi spiritul cartii si toate dedesubturile-i vaste dezbatute in putin peste o suta de pagini (format de buzunar) cat are, vom prezenta motivatia interioara care il anima pe personajul principal. Asta micu, eroul nostru, s-a facut cioban din cauza ca n-a vrut sa se faca preot - a nu se banui cumva ca n-a avut de ales sau ca era ateu, ci deoarece ciobania i se parea lui ca e un job in care ai ocazia sa calatoresti mult. Mai jos declaratia lui. 
 

Batranul vorbi primul:

- De ce pasti oile?

- Pentru ca imi place sa calatoresc.

                                                                                                                                       Si pentru ca parintilor nu le pasa de mine.

Sa zicem ca ar fi justificat sa faci o cartulie care sa emane prin fiecare cuvant YOLO, dar intr-un fel care se vrea savant. Insa ce e cu adevarat plictisitor este ca romanul este presarat cu pasaje conflictuale - in sensul de stupide - care par sa nege toata idea de 'ce misto e viata'. Cum ar fi de exemplu ocazia in care un batranel salveaza un copil de la a fi strivit de o trasura si moare in locul lui, iar ingerul lui apare dupa ce el a murit, cu toate ca ai crede ca slujba ingerului pazitor e sa-si pazeasca musteriul. Dar asta era probabil plecat la baut si a uitat sa-si verifice la timp robotul telefonic. Un mix de neglijenta criminala cu intarziat la servici. Bineinteles ca el se arata silitor si grijuliu la sfarsit ca sa carpeasca treaba si pluseaza in mod abil ca sa evite o reclamatie.

- Ai fost un om bun, ii spuse ingerul. Ti-ai trait viata in iubire si ai murit demn. Acum pot sa-ti implinesc orice dorinta.

...adauga el tardiv in timp ce se transforma in pestisorul de aur. Spun tardiv pentru ca proaspatul decedat evident a preferat sa se lipseasca de implinirea dorintelor care-i erau de prea putin folos data fiind noua lui conditie. Adica mort. Numai acest mic paragraf si e suficient sa ridice cantitatea de gratuitate uleioasa a oricarei carti cu un ordin de marime. 

Verdict: o corcitura intre tocator, dihania rebela care nu se lasa incadrata in nici o categorie si ghionoaia filozoafa. 

Remediu: Einstein vedea lumea ceva mai clar. Vestit pentru cat de des il mentiona pe Dumnezeu, desi nu in modul tipic, cartea lui are o nuanta stranie, agnostica si totodata extrem de proaspata, originala si lipsita de clisee. In cazul in care ai fost muscat de Alchimist, cartea lui Einstein va indeparta orice urma de blazare sau meschinarie.